RoCkul.MyForum.ro

BrOtHeR · Administrator Data inscrierii: 08/Feb/2009 Mesaje: 4

Candva, de demult, am citit o definitie posibila a curentului rock. Se facea ca era o plasmuire a Rnb-ului( ritmului si blues-ului) cu muzica country. Cat de bizar poate suna o întocmai afirmatie? Si ea totusi nu e extraordinar de indepartata de adevar..

Daca lucrurile in anii ‘80, ‘90 erau cumplit de clare si intreaga masa a celor pasionati de rock aveau o perceptie corecta despre muzica lor preferata, nu acelasi lucru il putem spune si despre secolul XXI. Se constata o tendinta de subminare a intelesului si o deviere flagranta de la vechile catalogari.

In întâiul rand sa analizam schimbarea de perceptie la nivelul publicului larg. De curand am deschis televizorul pentru a urmari Rock Chart pe Mtv. Demult nu ma mai interesa ce avea de spus industria muzicala cu privire la rock. Dar m-am decis sa incerc pentru a vedea care este imaginea globala despre acest subiect si mai ales cum sunt perceptiile.

Rezultatul m-a surprins intr-un mod neplacut. In viziunea acelui clasament saracacios rockul a inceput sa se reduca la un solo linistit si la o voce usor suparata. Ceea ce tipa si se zgaieste este mai mult atitudinea revoltata si vestimentatia noncomformista in trupele care se chinuie sa imite pe altii si sa se imite pe ei. Dar ceea ce este mai grav este faptul ca muzica prezenta in acel top nu se apropie nici pe departe de tendintele rock. Am intalnit Manu Chao, Gogol Bordello si Ok Go. Adica muzica traditionala tiganeasca, muzica electronica si muzica raggae.

De cand rockul s-a universalizat si a inceput sa contina genuri atat de diferite? Ceea ce reprezinta el acum, atat in viziunea Mtv cat si in viziunea publicului larg este o corcitura, o pocitanie in care pustani care stiu riffuri, care se imbraca “rebel” ( nici macar nu mai este vorba despre haine de piele si lanturi ascutite ci doar de freze cu tepi si mult machiaj), care vorbesc despre skateboard si snowboard si care nu pot compune decat refrenuri simpatice , in care nu se mai recunoaste nici un vechi rockar optzecist.

Intr-adevar, nu este o amenintare extrem mare pentru ca “rockerii adevarati” inca se pot ghida dupa muzica buna. La indice izolat ce-i drept, pentru ca cel putin in Romania nu exista mijloace sigure de informare corecta. De indrumare muzicala, sa zicem..

Ce ne facem cu rockerii noi si rockerii in devenire? Cu o asemenea imagine pot fi foarte usor indusi in eroare si orientati intr-o directie care le-ar putea fi fatala. Nu exista inca o instanta superioara care sa-i indrume catre muzica care merita si astfel sa-i ajute sa-si creeze cultura muzicala.

Si ne trezim zi de zi mahniti pe tinerii care cred ca a fi rocker inseamna sa asculti Tokio Hotel, My Chemical Romance si Linkin’ Park, inseamna sa te imbraci de firma( adidas, nike), inseamna sa te droghezi, inseamna sa te vopsesti pe par in cat mai multe culori si, pentru a ingloba toate aceste caracteristici, inseamna sa fii la moda.

Ii invinovatim cand de fapt vina este numai a noastra. Pentru ca acceptam intr-un mod egoist sa pastram muzica buna doar pentru noi.

Sa spunem ca in seara asta militez pentru o deschidere catre ceilalti si catre o indrumare parinteasca catre ce este valoros. Nu vom reusi sa schimbam tot dar macar vom realizează o fisura in sistemul lor subred. Sa punem mana de la mana pentru a da pustilor rebeli din barurile pe care le frecventam o idee despre ce inseamna curentul rock in sine si despre ce inseamna rockul ca gen particular de muzica.